La 54 de ani, Dan Petrescu este cel mai titrat antrenor din Generația de Aur a fotbalului românesc.
Niciunul dintre tricolorii de legendă ai României, naționala care reușea să termine pe locul 5 la Cupa Mondială din SUA 1994, nu are mai multe titluri decât Petrescu.
Nume precum Gică Hagi, Dorinel Munteanu și Costel Gâlcă au strâns fiecare doar câte un titlu în palmares, în timp ce fostul fundaș dreapta al naționalei se fălește cu 6 titluri de campion în prima divizie de fotbal a României, ca tehnician: 5 la CFR Cluj și unul cu Unirea Urziceni.
Are Armata în sânge: tatăl său a fost ofițer de Armată
Daniel Vasile Petrescu, cunoscut ca Dan Petrescu, a văzut lumina zilei pe 22 decembrie 1967, în București.
Născut în apropiere de stadionul Ghencea, cu tatăl său având o carieră de ofițer în Armată, a făcut pasul firesc, către echipa vestoanelor kaki și a culorilor roșu și albastru.
Despre „stelismul” său, Petrescu obișnuiește să spună: „Dintre toți, doar eu și cu Ilie Dumitrescu suntem steliști 100%.
Restul, inclusiv Lăcătuș (n.r. - are 10 titluri ca jucător cu Steaua), au fost transferați de prin alte părți, nu sunt 100% produsul clubului. Spre exemplu, Lăcătuș a venit de la Brașov, iar Hagi - de la Constanța”.
Așadar, de mic, a luat de jos, cu junioratul făcut la Steaua București, apoi promovarea la prima echipă, la o lună după ce Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni, suflându-i în ceafă căpitanului Ștefan Iovan.
Era prea tânăr ca să prindă echipa mare din 1986, care triumfa în finala de la Sevilla.
Dar, ulterior, urma să-și facă loc natural în trupa Stelei din 1989, care pierdea usturător finala CCE în fața Dream Team-ului de la AC Milan, scor 0-4, cu Van Basten și cu Gullit reușind câte o dublă.
Cu pletosul Gullit avea să se revadă, în circumstanțe mai fericite, în perioada Chelsea Londra.
Zeman i-a făcut „mușchi”
După debutul la Steaua, a fost împrumutat un sezon la FC Olt, dar în 1987 a revenit la echipa bucureșteană, pentru ca, în 1989, a debutat la naționala României.
A ratat participarea la Mondialul din 1990 din cauza unei accidentări, însă a făcut pasul în străinătate.
În 1991, cu renumele de fundaș-golgheter, Petrescu s-a transferat în Italia, la Foggia, echipă care tocmai promovase în Serie A.
Sub comanda durul Zdenek Zeman, un antrenor ceh care a făcut carieră cu stilul de fotbal-spectacol, dar și cu pregătirea fizică spartană.
După 3 sezoane petrecute în Peninsulă, excelent pregătit fizic și tactic, în 1994 a ajuns în Anglia, la Sheffield Wednesday, propulsat de evoluția de la Mondialul din 1994, unde a decis meciul cu SUA executându-l pe portarul Meola cu un șut la colțul scurt, dar unde a cunoscut și marea dezamăgire a carierei.
Chelsea i-a adus porecla „Legenda”
În 1995, a făcut pasul spre Chelsea Londra, unde a evoluat timp de 5 sezoane, devenind rapid un jucător de bază al londonezilor.
De altfel, Steaua și Chelsea sunt socotite cluburile cele mai dragi sufletului său (nu degeaba, una dintre fiicele lui poartă prenumele clubului londonez).
Alături de Chelsea, unde l-a avut întâi coleg, apoi antrenor, pe Gullit, a câștigat Cupa Angliei în 1997, Cupa Ligii Angliei și Cupa Cupelor în 1998.
În 2000, a căzut în dizgrația antrenorului Gianluca Vialli și a părăsit echipa, evoluând câte un sezon la Bradford City și Southampton.
În timp ce, la națională, prietenii Gică Popescu și Gică Hagi îl alintau „Bursucul”, la Londra a primit porecla „The Legend” de la uruguayanul Gustavo Poyet (actual selecționer al Greciei).
Nu doar Poyet era nume „greu” la Chelsea. Printre colegilor se numărau Dennis Wise, Franck Leboeuf, Gianfranco Zola sau Roberto Di Matteo, iar John Terry, junior la acea vreme, îi făcea ghetele românului.
Petrescu a decis să-și încheie cariera de fotbalist în România, semnând în 2002 un contract pentru un sezon cu FC Național.
Ultimul meci din carieră a fost finala Cupei României din 2003, pierdută de Național în fața lui Dinamo București. La trupa din Cotroceni, a fost o vreme secundul lui Walter Zenga.
N-a prins cheag la Rapid
Startul în cariera de antrenor a fost greoi. A preluat o echipă mică, Sportul Studențesc. De la Gașca nebună din Regie a făcut saltul către un club cu tradiție, Rapid, unde a lucrat cu Ioan Becali președinte, cel care îi fusese impresar.
În Giulești, deși a sărutat steagul vișiniu, dar n-a fost acceptat de fani. A plecat învins, nereușind să-și dea măsura priceperii.
A revenit la Sportul pentru o sucrtă perioadă, apoi și-a încercat norocul în străinătate, preluând-o în 2005 pe Wisla Cracovia (Polonia).
Întors în Divizia A de atunci, a reușit să câștige titlul cu minuscula Unirea Urziceni, în cei 3 ani petrecuți în Bărăgan (2006-2009). A testat apoi, din nou, piața externă, cu experiențe în Rusia, la Kuban Krasnodar și la Dinamp Moscova.
Au urmat câteva „halte” minore, ASA Tg. Mureș, Jiangsu Suning și, din nou, Kuban. La Jiangsu a reușit să câștige Cupa Chinei, singurul trofeu extern ca antrenor.
95 de meciuri și 12 goluri la națională
Dan Petrescu a jucat 95 de meciuri la naționala României, marcând 12 goluri. Debutul a avut loc în martie 1989, într-un amical împotriva reprezentativei Italiei.
A evoluat alături de naționala României la 3turnee finale: Mondialul din 1994, EURO 1996 și Mondialul din 1998.
A marcat două goluri la turneele finale: cel victoriei în 1994 împotriva reprezentativei Statelor Unite și în 1998 împotriva naționalei Angliei.
După Mondialul din 1998, când a înscris păcălindu-l pe colegul său de la Chelsea, Graeme Le Saux, a avut zile grele în Insulă.
Un alt moment greu s-a consumat în vara americană, după penalty-ul ratat cu Suedia. Petrescu și Belodedici au irosit loviturile de la punctul cu var și le-au permis nordicilor să dispute semifinala cu Brazilia.
În cantonamente, Dan Petrescu era nedespărțit de Gică Popescu, cu care împărțea camera. Despre „Burscul”, „Baciul” spune mereu că acestuia nu-i place să piardă nici măcar o partidă la jocul de rummy, darămite un meci de fotbal.
Visul lui Petrescu ca antrenor are 3 componente: să stea pe banca Stelei, să fie manager la Chelsea și să devină selecționerul echipei națională.
A avut o ofertă de la FRF, dar a refuzat propunerea. Iar dorința de a reveni în Ghencea este, momentan, departe, indiferent că Steaua este FCSB sau CSA.
Nu are compatibilitate cu Gigi Becali pentru a o pregăti pe FCSB, iar nivelul atins de CSA Steaua este prea mic (doar Liga 2, fără posibilitatea de promovare).
Cât despre visul Chelsea, rândul său ar putea veni doar la propunerea fanilor, care îl aclamă ori de câte ori „The Legend” se întoarce ca spectator pe Stamford Bridge.
Publicat prima dată: 27 iulie 2022
