În istorie adesea doar campionii sunt amintiți, însă în box au fost numeroși pugiliști care au primit aprecierea fanilor chiar dacă nu au pus mâna pe o centură mondială.
În acest articol vom analiza carierele a zece pugiliști cunoscuți care nu au reușit să obțină niciodată un titlu mondial. Unii dintre ei au fost aproape, în timp ce alții nu au avut posibilitatea din cauza limitărilor din perioada în care au activat.
10 pugiliști care nu au câștigat niciodată un titlu mondial:
-
Sam Langford
-
Charlie Burley
-
David Tua
-
Lew Tendler
-
Herbert Lewis Hardwick
-
Packey McFarland
-
Luke "Coolhand" Campbell
-
Harry Wills
-
Mike Gibbons
-
Jack Blackburn
Sam Langford
Sam Langford a activat în vremurile de odinioară ale boxului. A impresionat prin lovitura sa puternică, ba chiar The Ring l-a inclus pe locul 2 în topul celor mai puternici pugiliști de la categoria grea din toată istoria.
Poreclit "Teroarea din Boston", el l-a învins pe legendarul campion Joe Gans pe când avea doar 17 ani, l-a învins și pe primul campion afro-american la categoria grea, Jack Johnson, însă i s-a refuzat șansa de a lupta pentru o medalie din cauza rasismului din acea perioadă.
În 2020, WBC l-a numit pe Langford un campion mondial onorific. BoxRec l-a inclus pe locul 22 în topul celor mai buni pugiliști din istorie.
Charlie Burley
A activat la categoria ușoară și mijlocie între 1936 și 1950. Archie Moore, unul dintre marii luptători învinși de Burley, l-a descris pe acesta ca fiind unul dintre cei mai buni pugiliști din istorie.
El a mai învins și alți sportivi cunoscuți ca Holman Williams, Jack Chase, Jackie Burke, Bert Lytell, Fritzie Zivic și Cocoa Kid.
Totuși, el nu a avut niciodată șansa de a lupta pentru un titlu mondial. S-a discutat mult despre o luptă cu Henry Armstrong, dar aceasta nu a avut loc.
David Tua
S-a născut în 1972 în Samoa și a început să boxeze la vârsta de 7 ani. A fost campion național în Noua Zeelandă și a obținut și rezultate notabile la Campionatele Mondiale de amatori.
A trecut la profesioniști, unde a obținut 52 de victorii (43 prin KO), 5 înfrângeri și 2 remize. Chiar dacă a fost un luptător desăvârșit, el nu a reușit să pună mâna pe o centură mondială.
Lew Tendler
S-a născut în 1898 în Philadelphia și nu putea rata această listă cu cei mai buni pugiliști care nu au câștigat un titlu mondial.
A fost contender pentru titlul mondial atât la categoria ușoară cât și la semi-ușoară. A prins top 10 în topul celor mai buni pugiliști la categoria ușoară atât în ierarhia realizată de BoxRec cât și în cea The Ring.
A fost introdus în International Boxing Hall of Fame. Ghinionul său a fost că a concurat într-o perioadă în care alți pugiliști erau formidabili, cum ar fi Benny Leonard.
Herbert Lewis Hardwick
Poreclit "Cocoa Kid", el a înregistrat în carieră o serie de victorii la categoriile semimijlocie și mijlocie împotriva unor pugiliști ca Holman Williams, Young Peter Jackson, Jack Chase și Chalky Wright.
A disputat nu mai puțin de 244 de lupte în carieră, dintre care a câștigat 178. 58 le-a terminat la egalitate, iar 11 le-a pierdut.
A încercat să lupte pentru un titlu mondial, însă a fost refuzat de Henry Armstrong și Sugar Ray Robinson.
Packey McFarland
Cariera lui Patrick "Packey" McFarland este evidențiată de statistica sa: a avut 70 de victorii, 5 remize și doar 1 înfrângere.
Când citești aceste cifre, te-ai fi gândit că McFarland are cel puțin un titlu mondial în palmares. În realitate, el nu are niciunul, deși a învins campioni mondiali ca Tommy Kilbane, Freddie Welsh și Jack Britton la categoriile ușoare și mijlocie.
Este considerat un "rege neîncoronat" al boxului de la începutul anilor 1900.
Luke "Coolhand" Campbell
S-a născut în 1987, în Anglia, iar pașii de început i-a făcut în boxul amator. A adunat nu mai puțin de 153 de victorii și 24 de înfrângeri înainte de a face pasul spre boxul profesionist.
La amatori, el a câștigat un titlu european în 2008 și medalia de aur la Jocurile Olimpice din 2012. Imediat a urmat pasul firesc către o carieră profesionistă, dar nu a mai avut același succes.
Din acest motiv, el a decis să se retragă, sesizând că nu mai poate face față la nivelul cu care era obișnuit.
Harry Wills
Poreclit "Pantera Neagră", Harry Wills avea o reputație de speriat în anii 1920, când făcea senzație la categoria grea. Atunci a solicitat și o confruntare cu campionul Jack Dempsey, dar a fost refuzat.
Chiar și așa, el a obținut în carieră victorii importante cu pugiliști ca Sam McVea, Battling Siki, Billy Miske, Joe Jeannette, Sam Langford, Luis Firpo, Bill Tate și Kid Norfolk.
Specialiștii îl consideră o victimă a rasismului din acea perioadă, acesta fiind motivul pentru care nu a avut ocazia să lupte pentru un titlu mondial.
El a fost inclus în top 10 cei mai buni pugiliști la categoria grea din intervalul 1913-1924. Între 1915 și 1918 a fost cel mai bun pugilist la categoria grea.
Mike Gibbons
A activat între 1908 și 1922 și este fratele unui alt pugilist cunoscut, Tommy Gibbons, care a concurat la categoria grea.
Mike Gibbons a încercat să devină campion mondial la categoria mijlocie în 1909, după moartea lui Stanley Ketchel, însă nu a reușit.
Chiar și așa, este considerat unul dintre cei mai buni pugiliști din istorie la categoria sa, potrivit calculelor făcute de BoxRec și The Ring. El a fost inclus în 1992 în International Boxing Hall of Fame.
Jack Blackburn
Un alt pugilist din vremurile de odinioară ale boxului. Jack Blackburn a concurat la categoria pană și ușoară. A înregistrat 117 de victorii (34 prin KO), 24 de înfrângeri și 22 de remize.
A luptat împotriva unor legende ca Joe Gans, Sam Langford, Jack O'Brien, Joe Gans și Harry Greb. După ce s-a retras din box, a devenit antrenor și este cunoscut pentru rolul pe care l-a avut în ascensiunea campionului mondial de la categoria grea Joe Louis.
În prezent, boxul este considerat al 9-lea sport ca popularitate din lume, cu peste 400 de milioane de fani. Succesul pe care boxul îl are se vede și din oferta de pariuri sportive de la 888sport, cu numeroase opțiuni pentru cele mai tari gale și nu numai.
Credit Foto: Alamy
