Dacă la începuturile boxului existau opt categorii de greutate, în prezent numărul acestora a ajuns la 17 și este reglementat de marile organizații de box. Pugiliștii pot concura la diverse categorii, în funcție de greutatea pe care o au.

Limitele superioare ale acestor categorii sunt următoarele:

  • Semimuscă sau Strawweight – Până la 47,627 kg

  • Semimuscă sau Light flyweight – Până la 48,988 kg

  • Muscă sau Flyweight – Până la 50,802 kg

  • Muscă sau Super flyweight – Până la 52,163 kg

  • Muscă sau Bantamweight – Până la 53,525 kg

  • Super Muscă sau Super bantamweight – Până la 55,225 kg

  • Cocoș sau Featherweight – Până la 57,153 kg

  • Pană sau Super featherweight – Până la 58,967 kg

  • Pană sau Lightweight – Până la 61,235 kg

  • Semiușoară sau Super lightweight – Până la 63,503 kg

  • Semimijlocie sau Welterweight – Până la 66,678 kg

  • Semimijlocie sau Super welterweight – Până la 69,85 kg

  • Semimijlocie sau Middleweight – Până la 72,574 kg

  • Mijlocie sau Super middleweight – Până la 76,203 kg

  • Semigrea sau Light heavyweight – Până la 79,378 kg

  • Grea sau Cruiserweight – Până la 90,892 kg

  • Supergrea sau Heavyweight – Peste 90,892 kg

Categoriile de box, explicate

Categoria Supergrea a fost înființată în 1885 și este a doua cea mai veche din istorie. În acele vremuri, oamenii erau ceva mai scunzi și mai slabi decât în prezent, astfel că limitele de greutate erau diferite.

În vremurile de început, limitele la această categorie erau de +71,7 kg. În anii '20 s-a trecut la 79,4, iar la cele pe care le știm în prezent s-a ajuns în 1984. Cea mai veche categorie din istorie este cea mijlocie, care a fost înregistrată oficial în 1884. Limita este de până la 76,203 kg.

Limitele de greutate au fost stabilite de cele patru organizații majore din box: WBC, WBA, IBF și WBO. În funcție de divizie, anumite categorii pot avea denumiri diferite.

Spre exemplu, categoria semimijlocie are denumirea de Super welterweight în WBC și WBA și denumirea de Junior middleweight în IBF și WBO. E important de știut că limitele de greutate pot diferi puțin în boxul amator.

Deși aceste limite oficiale au început să fie stabilite spre finalul secolului al XIX-lea, e important de știut că și în anii de început existau anumite reguli. Ca un exemplu, în 1738 au apărut "Regulile lui Broughton" la Londra, care stabileau limitele după care sportivii puteau concura la categoria grea.

Aceștia trebuiau să aibă cel puțin 72,6 kilograme la acel moment. Asta arată cam care era greutatea pentru care un om era considerat un colos în acea perioadă. În acele vremuri, media de înălțime în Marea Britanie era de 1,65 metri, în timp ce în prezent este de aproximativ 1,80 metri.

Asociația Internațională de Box Amatori (AIBA) a fost înființată în 1946 pentru a guverna boxul amatori.

La acel moment erau deja cunoscute limitele din boxul profesionist, iar pentru a face o tranziție cât mai ușoară le-a folosit și le-a rotunjit. Din acest motiv, limitele din boxul amatori și cel profesionist diferă puțin.

Care este procedura pentru stabilirea greutății

În momentul în care doi pugiliști se pun de acord să concureze, ei își iau angajamentul că vor respecta categoria de greutate pe care au stabilit-o.

Un pugilist nu trebuie să depășească limita superioară. În boxul profesionist, pugiliștii pot lupta peste nivelul lor de greutate. În schimb, în cel amator nu trebuie să scadă sub limita inferioară.

Proba cântarului este programată cu o zi înaintea luptei. Este o cursă contra cronometru de a slăbi înaintea probei cântarului, în așa fel încât fiecare combatant să se încadreze.

Sportivii urcă pe cântar desculți și fără mănuși. Ambii vin în aceeași sală, motiv pentru care în istorie s-au înregistrat și numeroase încleștări în astfel de momente, atmosfera fiind uneori tensionată.

De cele mai multe ori, adversarii își aruncă vorbe și amenințări înaintea luptei. Totul face parte din show-ul care înconjoară galele de box profesionist. E important de știut că și sportivii din categoria în care nu există limită de greutate sunt cântăriți, tot ca parte din spectacol.

În cazul în care un pugilist depășește limita de greutate, el se poate dezbrăca în așa fel încât să atingă greutatea necesară, în cazul în care excesul este minim. Dacă tot nu se încadrează, el mai poate face o încercare mai târziu.

În intervalul de timp între cele două măsurători se fac eforturi de slăbire prin deshidratare, prin exerciții în saună. În cazul în care unul dintre combatanți nu se încadrează, lupta fie va fi anulată, fie va avea loc, dar titlurile nu vor mai fi acordate.

Cum în box sunt mai multe organizații există și reguli diferite. Spre exemplu, Federația Internațională de Box (IBF) are un stil aparte al cântarului. Dincolo de proba cântarului organizată cu o zi înaintea galei, sportivii sunt cântăriți și în dimineața partidei.

În a doua cântărire, sportivii au voie să cântărească cel mult 4,5 kg în plus peste limita de greutate. În cazul în care se depășește acest prag, lupta va avea loc, dar nu va mai fi acordat titlul IBF. Acest caz nu se aplică și pentru luptele de la categoria grea.

Ce pariuri pot fi efectuate pe box?

Principalele lupte și nu numai stârnesc și interesul celor pasionați de pariuri online. Din acest motiv, la 888sport ai ocazia să pariezi pe numeroase partide de box, iar opțiunile sunt multiple.

Cel mai popular pariu din box este cel pe învingător. Sunt trei opțiuni: pariuri pe câștigător sau rezultat de egalitate. Cum rezultatele de egalitate sunt rare în box, cotele pentru aceste selecții sunt mari.

Mai poți miza și pe totalul de runde (de obicei Sub / Peste 5.5), metoda victoriei (KO, TKO, Descalificare, Decizie, Decizie Tehnică sau Egal), runda în care se va încheia partida, câștigătorul și runda și așa mai departe.


Credit Foto: Alamy

Blogul 888sport angajează o armată de experți în pariuri și ponturi pentru plăcerea zilnică a jocului, oferind opinii aparte, ”outside the box”, asupra nebuniei absolute care este lumea sportului.